De cele mai multe ori în viață, atunci când te aștepți mai puțin, primești câte o firmitură de premiu ca o încurajare pentru toate eforturile depuse sau pentru toate deziluziile pe care a trebuit să le suporți. Dacă lucrurile nu ar decurge în acest fel, nimeni nu ar mai avea un motiv pentru a merge înainte, parcurgând programul impus de destin.
Destinul ăsta... Nu ne pregătește să ne naștem, de asta și plângem când ieșim din căldura protectoare a pântecului matern în înspăimântătoarea lume ce ne înconjoară, și nici nu ne pregătește să murim, și de aceea cea mai mare parte dintre noi este înspăimântată de Marea trecere sau moarte. A cui este vina!? A vieții, a părinților, dar mai ales al preoților care în loc să-i pregătească pe enoriași pentru a face acest pas, au făcut din cultul morții ceva înspăimântător, ca o pedeapsă a vieții pe care o ducem. Unii cred, alții nu. Eu de exemplu, nu cred în imunitate dumnezeiască. Nimeni, și când spun nimeni mă refer și la prelați, nu este scutit de dojana și de tributul care trebuie plătit ca preț al păcatelor pământești. Și când spun păcate eu mă refer la minciună, lăcomie,crimă, nepăsare, răutate, invidie, gelozie ș.a.m.d. Mă opresc aici pentru că nu acesta este subiectul despre care vreau să vă povestesc.
Deci, cum vă povesteam, am avut ocazia să câștig un premiu. Dar nu un premiu oarecare precum o sumă de bani, un obiect valoros sau o croazieră de lux, ci un premiu de valoare inestimabilă pentru mine: un week-end de antrenament sportiv în compania unui personaj foarte cunoscut. Pentru mine o vacanță de vis! Ce importanță avea că trebuia să alerg și să mă antrenez, eu o persoană opusă total acestui stil de viață, atâta timp cât urma să fiu într-un loc special împreună cu omul visurilor mele!? Eram atât de excitată de această oportunitate încât am început să alerg câte un pic înainte să gust din ea, gândindu-mă în același timp la figura de rahat pe care o s-o fac atunci când ne vom afla unul lângă altul, el fiind o persoană foarte activă din acest punct de vedere. Și am toate motivele să mă preocup cu viteza mea de melc constipat și cu energia unui bradypus. Dar ce importanță are atâta timp cât voi fi în compania cuiva, mai ales știind că foarte multe persoane și-ar fi dorit din suflet să obțină premiul acesta special!? O să punctez pe simpatie în loc de energie. Ce pot să fac?!
Așa că am pornit hotărâtă să p...

Read the whole post...

Rondelul anotimpului fără început și fără de sfârșit

Când cerne cerul fluturi de zăpadă
În anotimpul fără început şi fără de sfârșit
Pășesc mărunt pe drumul ce-am greșit
Și aripile-mi grele stau să cadă...

Și nu doresc ca nimeni să mă vadă
Când de durere iar m-am prăbușit
Când cerne cerul fluturi de zăpadă,
În anotimpul fără început și fără de sfârșit

Ce-mi spune să renunț la cavalcadă.
Și mă ridic gemând cu gândul răvășit
Și-mi spun că tot ce în trecut am ispășit
Pierdut va fi în veci ca apa din cascadă

Când cerul cerne fluturi de zăpadă
În anotimpul fără început și fără de sfârșit...

Desen din cuvinte...

Cum trec clipele din viață:
Azi ești nor, mâine ești ceață
Și dispari încet ca gândul...
Orice om își are rândul.

La-nceput ești un grăunte,
Acum ești precum un munte,
Mâine ești doar vagabondul...
Morții ce își face rondul.

Unii-şi vor aduce aminte,
Desenându-vă-n cuvinte,
Poate veți fi înjurați...
Nu suntem cu toți uitați.

De-ai fost laş sau curajos,
De-ai fost sus sau poate jos,
Toți veți fi la fel tratați.
Gândiți-vă să vă schimbați!

Orice om își are rândul
Morții ce își face rondul...
Nu suntem cu toți uitați,
Gândiți-vă să vă schimbați!

Călătorie fantastică

În apusul plin de lună
Îmi iau frâiele în mână
Înhămând la frunză fluturi
Ce se țin ca niște ciucuri...

Îmi cresc aripi diafane
Gândurile devin strane
Și mă poartă ca pe-un fleac
Într-o lume din alt veac.

Îndrum fluturii spre stele
Ce dețin visuri în ele
Căutând să le adun
Peste lume să le pun

Ca să pot privii în jos
Și să văd cât de frumos
Se transformă în poveste,
Binele când dă de veste..

Zbor

Mă prăbușesc
Cad nebunesc
În abis nesfârșit,
Vis desăvârșit
Apoi mă reprind
Aripi întind
Între cer și mare
Dincolo de zare,
În ochiul furtunii
Rămân ca păunii
Când fluturii mi-i pierd
Cu lacrimi îi dezmierd
Apoi mă fac punte
Până-n vârf de munte
Unde mă retrag
Cu suflet beteag
Ca să mă adun
Într-un mic cătun
Cu florile rare;
Furtuni polare
Or să mă petreacă,
Răul să mi-l treacă
Prin mări cu spume
Într-o altă lume
Ca să mă purific
În hăul mirific
Din care fug
Suflet profug
Cu aripi întinse
Gânduri destinse
Să-mi caut iar locul
Să-mi găsesc norocul
Pe acest pământ
Al meu legământ
Este scris în vise:
Am aripi deschise...

27 Mai 2017

Nu știu...

Nu știu ce simt, sau cum e-afară;
Nu știu ce vreau, ce mă-nconjoară;
Nu știu de plouă sau e soare,
Nici de e cald sau ninsoare...

Nu știu de sunt prezentă aici
Mă-nvârt în dans de licurici
În lumi de vis, în ochi de foc
Și n-are rost să mă strofoc...

Sunt oare vie?! Sau am murit...
Sau doar sunt frunza dintr-un rit
În care-un mag m-a fermecat
Să-ţi fiu balsam întunecat!?

Sunt din argilă, sau din stâncă?
Timpul din mine des mănâncă
În timp ce eu caut un leac
Să pot să fac din clipă, veac...

Sunt un fluture prizonier
într-un balon de săpun
undeva la marginea curcubeului
într-un loc nedeslușit
între două lumi
așteptând să se ridice un fie de vânt
care mă va purta pe aripi de vis
până la fâșia de hotar
acolo unde crește iarba speranței
acoperită de roua nemuririi
unde o să-mi înmoi aripile uscate
de lipsitele lacrimi
și să mă eliberez
din închisoarea
gândurilor...